Proiectare tradiţională versus proiectare ERR

Realizat în 1995, model de proiectare didactică Evocare – Realizarea sensului – Reflecţie, de Kurtis S. Meredith şi Jeannie L. Steele, este un cadru favorabil formării şi dezvoltării gândirii critice şi integrării creative a informaţiilor. Autorii modelului consideră că o lecţie, pentru a-şi atinge obiectivele, este structurată pe trei părţi, cuprinzând:

·   activităţi de evocare sau reactualizare a cunoştinţelor şi experienţelor, în mod sistematic sau aleatoriu, pe care elevii le au despre subiectul propus în lecţie;

·   activităţi de realizare a sensului, prin accesibilitatea şi înţelegerea cunoştinţelor predate;

·   activităţi de reflecţie critică asupra cunoştinţelor dobândite pentru a facilita integrarea lor în propriile scheme cognitive.

La aceste trei grupe se poate adăuga o a patra, numită de extindere, în timpul căreia elevii pot dezvolta noţiunile sau ideile dobândite sau pot exersa aplicaţii specifice.

Modelul Evocare / Realizarea sensului / Reflecţie este un cadru integrat care îi încurajează pe dascăli să caute modalităţi de a-i stimula pe elevi să înveţe activ şi de a le forma şi dezvolta gândirea critică în lecţiile lor.

Evocarea poate fi corelată, prin analogie, cu etapa reactualizării cunoştinţelor din modelul tradiţional de proiectare a lecţiei. Învăţarea constructivistă accentuează importanţa abordării predării şi învăţării eficiente ca un proces de interogare şi descoperire prin care elevul este ajutat să-şi extindă şi să-şi restructureze ideile pe care le are deja, să interpreteze şi să înţeleagă fenomenele noi prin prisma cunoştinţelor proprii. În această etapă învăţătorul îi va ajuta pe elevi să-şi examineze cunoştinţele anterioare, să restructureze aceste cunoştinţe pentru a clădi un fundament solid, pe care să poată construi noi structuri cognitive, făcând apel la o serie de metode şi tehnici adecvate.

Procesările mentale din această etapă fac apel la reprezentări, evocări din memorie, analize şi sinteze, precizări ale scopului şi interesului pentru explorarea subiectului. Pot fi identificate fenomene de metacogniţie prin: evocarea a ceea ce elevul ştie sau crede că ştie despre subiectul solicitat; controlul asupra calităţii şi cantităţii cunoştinţelor proprii, dar şi a lacunelor sau erorilor, a confuziilor etc.; compararea a ceea ce ştie elevul faţă de colegii săi; evidenţierea schemelor de gândire „preexistente” şi reorganizarea acestora. Evocarea îşi justifică importanţa dacă scopurile stabilite de elev pentru sine coincid cu scopurile impuse de învăţător sau de text pentru a spori durabilitatea înţelegerii, pentru a reconstrui schemele cognitive.

Realizarea sensului sau construirea sensului noilor cunoştinţe poate fi pusă în corespondenţă cu etapa de transmitere/însuşire de noi cunoştinţe din lecţia tradiţională. Dacă în demersul tradiţional al lecţiei forma de organizare a clasei este predominant frontală, realizarea sensului implică efort personal sau implicare în activităţi prin cooperare.

Realizarea sensului este focalizată pe activitatea elevului şi orientată către concepte ca asimilare, învăţare, înţelegere (J. Piaget) a cunoaşterii ştiinţifice. A realiza sensul unor idei înseamnă, în primul rând, a le înţelege adecvat, înţelegerea fiind o latură semnificativă a gândirii.

Obiectivele ce stau în atenţia profesorului în această etapă vizează menţinerea implicării şi interesului stabilite în faza de evocare, încurajarea elevilor de a realiza analize, comparaţii, sinteze, generalizări şi de a-i determina să-şi monitorizeze propria înţelegere.

Reflecţia este o etapă pe care nu o regăsim în momentele unei lecţii tradiţionale, deşi ea joacă un rol capital în realizarea învăţării din clasă. Abia în această etapă se produce învăţarea ca schimbare autentică şi durabilă, când elevului i se poate oferi şansa de a rezuma cunoştinţele, de a compara ce a învăţat cu ceea ce ştia dinainte, de a construi interpretări pe care să le dezbată şi să le susţină cu argumente. Momentele de reflecţie sunt importante din cel puţin două motive, susţine Adriana Nicu (2007): (1) elevii îşi exprimă noile cunoştinţe în cuvinte proprii, aducându-le într-un context personal şi (2) elevii primesc feed-back din partea colegilor şi a învăţătorului, cu efecte asupra clarificării informaţiilor.

PROIECT DIDACTIC - CLASA A III-A (LIMBA ROMÂNĂ)
PROIECT DIDACTIC - CLASA A IV-A (LIMBA ROMÂNĂ) 
PROIECT DIDACTIC - CLASA A IV- A (MATEMATICA)