Alături de satisfacţia muncii bine făcute care încununează munca unui cadru didactic, fiecare dascăl îşi aduce nota sa distinctă prin preocuparea aparte pentru manifestările artistice ale elevilor, printre care regăsim şi serbările.
Copiii se nasc cu necesitatea de a-şi exterioriza trăirile, sentimentele. Ei au nevoie de arte frumoase, de pictură, de muzică, dans; au nevoie să meargă la teatre, muzee, spectacole; au nevoie să cânte la instrumente muzicale, să danseze, să deseneze...
Serbările, scenetele le dau posibilitatea de a se refugia în lumea imaginară, de a fi pentru câteva clipe zâne, pitici, feţi-frumoşi sau prinţese, indiferent dacă se află pe scenă sau în sală, indiferent dacă sunt actori sau spectatori.
Fiecare copil se crede la un moment dat un mic actor care doreşte să fie în lumina reflectoarelor, să uimească, să primească aplauze. Serbările organizate astfel în şcoli sunt utile în descoperirea micilor talente actoriceşti. Elevii acceptă cu plăcere organizarea lor chiar dacă presupun mult efort atât din partea dascălului cât şi a elevului prin nenumărate repetiţii.
Având în vedere că de fiecare dată publicul spectator la serbare îl reprezintă părinţii copiilor, aceştia trebuie antrenaţi şi implicaţi în organizarea serbării. Se stimulează astfel parteneriatul şcoală - familie. Prin intermediul serbărilor, părinţii pot urmări evoluţia propriului copil, dezvoltarea lui din clasa întâi până în clasa a patra , având posibilitatea de a-l cunoaşte mai bine.
Serbările copiilor încântă şi impresionează prin farmecul şi prospeţimea lor, prin inocenţa şi candoarea protagoniştilor, prin neîntrecuta spontaneitate şi sinceritate, prin ingeniozitate şi perspicacitate, prin naturaleţea şi firescul comportamentului lor scenic.
Serbările asigură îmbinarea armonioasă a părţilor într-un întreg decor neobişnuit, costumaţia copiilor, ţinuta sărbătorească, fondul muzical, emoţiile copiilor şi deopotrivă ale părinţilor, iar în centrul tuturor-copiii.
