Despre necesitatea dezvoltării gândirii critice...

                   

Gândirea

Critică, tenace

Înalţă, caută, încununează

Ca o smerenie semeaţă

Omul.

              (înv. Florinela Stângu)

         Procesul didactic, la noi, iese anevoie din clişeele tradiţionale; predarea este încă limitată la transmiterea de informaţii, lipsind preocupările, dar şi competenţele pentru înfăptuirea unor experienţe de învăţare autentice. În teoriile predării, această activitate este tot mai mult înţeleasă ca un proces prin care elevul este ajutat să-şi extindă şi să-şi restructureze cunoştinţele de care dispune, iar învăţătorul se adaptează noilor roluri.

                Este obligatoriu şi necesar astăzi ca elevii să fie educaţi unul pentru celălalt şi nu unul împotriva celuilalt, de a găsi soluţii în mod constructiv şi nu distructiv.

               Este extrem de util lucrul în echipe, pe grupuri, care va duce la sudarea colectivului de elevi, la dorinţa crescută a acestora de a se ajuta unii pe alţii, de a colabora. Elevii vor începe astfel să aibă păreri proprii, să se lupte pentru ideile lor, să argumenteze şi să nu ia de corect şi adevărat tot ceea ce declară învăţătorul, ci să îşi susţină şi ei propriile păreri.

              Reforma sistemului de învăţământ înseamnă şi reformarea metodelor şi strategiilor didactice utilizate în activitatea la clasă, actualizarea şi adecvarea acestora, valorificarea optimă a tuturor capacităţilor elevilor. În sprijinul acestora vin cu siguranţă şi metodele R.W.C.T. Utilizarea acestora nu este simplă, nici comodă. Sunt necesare din partea cadrului didactic abilităţi metodologice însoţite de o laborioasă proiectare şi pregătire prealabilă a lecţiei, de selecţia şi adecvarea metodelor utilizate.

            Folosite cu atenţie, cu discernământ şi în mod repetat, metodele R.W.C.T. permit democratizarea actului didactic, asigurarea egalităţii de şanse în învăţare pentru toţi elevii în condiţiile în care se adresează unor inteligenţe multiple şi dau posibilitatea afirmării elevilor cu disponibilităţi native diferite.

            Elevii participă cu plăcere la aceste activităţi, metodele urmărind eludarea monotoniei şi plictisului. În sufletul lor se deschide dorinţa de învăţare şi consolidare a cunoştinţelor într-un mod activ, creativ şi eficient, învăţând, într-un fel, prin joacă.

            Aceste metode şi tehnici au rolul de a-i ajuta pe elevi să acceadă la gândirea critică. Asociind acestora strategii de învăţare prin cooperare, elevii au şansa să depăşească egoismul şi relativismul, pentru a dobândi o perspectivă epistemologică asupra realităţii, respectiv o intersubiectivitate orientată spre cercetarea sensului şi semnificaţiei obiectelor şi fenomenelor. Abilităţile gândirii critice nu reprezintă o achiziţie spontană, ci necesită o practică de lungă durată, cel puţin un an şcolar. O şansă în plus o dă şi continuarea aplicării acestor strategii pe parcursul întregii şcolarităţi.