STOP OBESITY!

               Astăzi a avut loc în şcoala noastră o acţiune în cadrul proiectului STOP OBESITY! realizat de Asociaţia ROMANIA ÎN EUROPA UNITĂ în parteneriat cu Asociaţia Mansio. La acţiune au participat elevii claselor I şi a II-a. Proiectul este finanţat cu sprijinul Comisiei Europene prin programul Tineret în Acţiune. 

              "Ideea de proiect este de interes european deoarece se referă la strategia europeană pentru nutriţie şi combaterea obezităţii şi a bolilor asociate acesteia şi promovează toleranţa. Proiectul STOP OBESITY! face apel la modalităţi de abordare inovatoare a temei propuse, prin mijloacele multi-media de ultimă oră, prin redarea subiectului tratat într-o formă imagistică tridimensională deosebit de atractivă şi le propune elevilor o adevărată călătorie virtuală prin universul alimentelor sănătoase şi a unei vieţi bazate pe mobilitate". (Camelia Deac - preş. executiv al Asociaţiei România În Europa Unită )

               Obezitatea reprezintă una dintre cele mai frecvente boli ale omului modern. În zilele noastre riscul obezităţii creşte, având ca victime copii cu vârste cuprinse între 7-14 ani, din cauza consumării produselor fast-food. Copiii care suferă de obezitate trebuie sfătuiţi în ceea ce priveşte alimentaţia raţională şi, cel mai important, încurajaţi să desfăşoare o activitate fizică mai crescută. Ei trebuie sfătuiţi şi ajutaţi să-şi schimbe atitudinea faţă de consumul de alimente. Restricţionarea consumului de alimente, în special al celor cu conţinut de grăsimi, nu este recomandată pentru copii, putându-le compromite creşterea.

                    Suntem ceea ce mâncăm!

                   

Metode active - Blazonul

               Întrucât ne aflăm deja în semestrul II al acestui an şcolar (clasa I) consider ca fiind oportună începerea aplicării metodelor active în desfăşurarea orelor.  Sporadic am mai utilizat brainstormingul, explozia stelară, "Eu am, cine are", însă doar variante orale şi modificate, fie reprezentate prin desen. Orele de abecedar şi cele de cunoaşterea mediului par a se plia mai bine deocamdată pe acest tip de metode. Ceea ce consider şi personal a fi caracteristic pentru metodele interactive sunt: centrarea demersului didactic pe elevi şi pe activitate; comunicarea multidirecţională; accentul pus pe dezvoltarea gândirii critice, formarea de aptitudini şi deprinderi, competenţe; încurajarea participării elevilor, a iniţiativei, creativităţii; parteneriat învăţător / elev etc.

                 Prima metodă utilizată va fi în cadrul orei de cunoaşterea mediului la tema - Anotimpurile (Toamna), unde vom realiza un blazon (individual) şi ciorchine (frontal).

Cadran I: Fructe, legume, frunze de toamnă;
Cadran II: Cum se pregătesc animalele pentru iernat?
Cadran III: Lunile de toamnă;
Cadran IV: Peisaj de toamnă.

Alegerea opţionalului - Teatru

          Prin opţionalul ales la clasă se  încearcă ca fiecare copil normal dezvoltat fizic şi psihic să fie capabil de un anumit ,,act creativ’’ care se poate manifesta sub diferite forme.

          Din punct de vedere metodologic, opţionalul ,,Teatru-Micii actori’’ îmbină obiective şi standarde de performanţă din domeniul limbii şi literaturii române şi artelor.   

          Prin intermediul activităţilor din cadrul lui, elevii îşi dezvoltă atenţia distributivă, memoria, gândirea, imaginaţia şi vocabularul, cunoştinţele lor cunosc un salt calitativ, se trezeşte curiozitatea, interesul, se nasc sentimente, se formează atitudini, îşi autoeducă stăpânirea de sine, perseverenţa, curajul şi spiritul de răspundere; întreaga personalitate a copilului se dezvoltă.

           Prin dramatizare, jocuri de rol, copiii timizi îşi înving treptat teama, devin mai siguri pe ei, citesc şi memorează, dar şi interpretează un rol, se transpun într-un personaj şi-l îndrăgesc, contopindu-se sufleteşte cu acesta, iar bucuria propriului succes îi face încrezători în forţele lor. Mulţi dintre ei ajung să fie uimiţi şi încântaţi de ceea ce ei însăşi au reuşit să realizeze.

            Datorită faptului că majoritatea activităţilor desfăşurate în cadrul acestuia, sunt activităţi de grup, îi apropie pe copii între ei, îi ajută la formarea comportamentului de echipă, îi învaţă să ţină seama de ceilalţi colegi. Teatrul înlătură individualismul şi egoismul ce se manifestă la elevii care provin din familii cu un singur copil, dezvoltând în acelaşi timp colaborarea între elevi, între elevi şi învăţător.(sursa www.pagini-scolare.ro)

Despre necesitatea dezvoltării gândirii critice...

                   

Gândirea

Critică, tenace

Înalţă, caută, încununează

Ca o smerenie semeaţă

Omul.

              (înv. Florinela Stângu)

         Procesul didactic, la noi, iese anevoie din clişeele tradiţionale; predarea este încă limitată la transmiterea de informaţii, lipsind preocupările, dar şi competenţele pentru înfăptuirea unor experienţe de învăţare autentice. În teoriile predării, această activitate este tot mai mult înţeleasă ca un proces prin care elevul este ajutat să-şi extindă şi să-şi restructureze cunoştinţele de care dispune, iar învăţătorul se adaptează noilor roluri.

                Este obligatoriu şi necesar astăzi ca elevii să fie educaţi unul pentru celălalt şi nu unul împotriva celuilalt, de a găsi soluţii în mod constructiv şi nu distructiv.

               Este extrem de util lucrul în echipe, pe grupuri, care va duce la sudarea colectivului de elevi, la dorinţa crescută a acestora de a se ajuta unii pe alţii, de a colabora. Elevii vor începe astfel să aibă păreri proprii, să se lupte pentru ideile lor, să argumenteze şi să nu ia de corect şi adevărat tot ceea ce declară învăţătorul, ci să îşi susţină şi ei propriile păreri.

              Reforma sistemului de învăţământ înseamnă şi reformarea metodelor şi strategiilor didactice utilizate în activitatea la clasă, actualizarea şi adecvarea acestora, valorificarea optimă a tuturor capacităţilor elevilor. În sprijinul acestora vin cu siguranţă şi metodele R.W.C.T. Utilizarea acestora nu este simplă, nici comodă. Sunt necesare din partea cadrului didactic abilităţi metodologice însoţite de o laborioasă proiectare şi pregătire prealabilă a lecţiei, de selecţia şi adecvarea metodelor utilizate.

            Folosite cu atenţie, cu discernământ şi în mod repetat, metodele R.W.C.T. permit democratizarea actului didactic, asigurarea egalităţii de şanse în învăţare pentru toţi elevii în condiţiile în care se adresează unor inteligenţe multiple şi dau posibilitatea afirmării elevilor cu disponibilităţi native diferite.

            Elevii participă cu plăcere la aceste activităţi, metodele urmărind eludarea monotoniei şi plictisului. În sufletul lor se deschide dorinţa de învăţare şi consolidare a cunoştinţelor într-un mod activ, creativ şi eficient, învăţând, într-un fel, prin joacă.

            Aceste metode şi tehnici au rolul de a-i ajuta pe elevi să acceadă la gândirea critică. Asociind acestora strategii de învăţare prin cooperare, elevii au şansa să depăşească egoismul şi relativismul, pentru a dobândi o perspectivă epistemologică asupra realităţii, respectiv o intersubiectivitate orientată spre cercetarea sensului şi semnificaţiei obiectelor şi fenomenelor. Abilităţile gândirii critice nu reprezintă o achiziţie spontană, ci necesită o practică de lungă durată, cel puţin un an şcolar. O şansă în plus o dă şi continuarea aplicării acestor strategii pe parcursul întregii şcolarităţi.